Pantofii

        Era o friguroasă zi de decembrie în New York; un copil stătea în fața unui magazin de pantofi, era desculț, se uita la vitrină și tremura de frig. O doamnă s-a apropiat de el și i-a spus :

-          Micuțule, la ce te uiți cu atâta interes la vitrină?

-          Îi ceream lui Dumnezeu să îmi dea câteva perechi de pantofi, a răspuns băiețelul.

            Doamna l-a luat de mână, l-a dus în magazin și i-a cerut vânzătorului să îi dea vreo zece perechi de pantofi copilului. A întrebat dacă putea să îi dea un vas cu apă și un prosop, iar vânzătorul i-a adus repede ce i-a cerut. Ea l-a dus pe micuț în partea din spate a magazinului, și-a scos mănușile, i-a spălat picioarele și i le-a șters cu prosopul.

Vânzătorul a venit cu încălțămintea.  Băiețelul a probat mai multe perechi, iar doamna i-a cumpărat câteva. După ce a  achitat vânzătorului pantofii și i  le-a dat copilului, doamna se pregătea să plece,  dar copilul a luat-o de mână și privind-o cu lacrimi în ochi i-a spus  aceste cuvinte:

-          Sunteți  soția lui Dumnezeu?

 Crizantema de aur

    Într-o zi de noiembrie, Bianca ieși din casă să admire grădina.  Fata s-a apropiat de o crizantemă galbenă care strălucea în lumina soarelui ca aurul. Ea se apucă să tragă cu putere de floare pentru a o rupe.

             Speriată de mişcarea neobişnuită care se petrecea în jurul ei, crizantema, spuse:

            -Hei,  copilaş, de ce vrei să mă rupi?!? Nu ştii că eu sunt aşa frumoasă doar în grădină, la lumina soarelui? Dacă mă rupi, în câteva zile mă voi ofili.

            - Bine, floricico.  Dar ce te face așa frumoasă și deosebită ?

            -Soarele mă face să fiu aşa preţioasă şi frumoasă. De aceea e important ca eu să rămân în grădină şi să nu mă rupi.

            Fetiţa a ascultat de crizantemă  şi nu a mai cules nici o floare din acel moment. Ea  a înţeles cât de important este să lăsăm florile să crească în grădină şi să nu le rupem, căci altfel îşi pierd din frumuseţe.