Crizantema de aur

    Într-o zi de noiembrie, Bianca ieși din casă să admire grădina.  Fata s-a apropiat de o crizantemă galbenă care strălucea în lumina soarelui ca aurul. Ea se apucă să tragă cu putere de floare pentru a o rupe.

             Speriată de mişcarea neobişnuită care se petrecea în jurul ei, crizantema, spuse:

            -Hei,  copilaş, de ce vrei să mă rupi?!? Nu ştii că eu sunt aşa frumoasă doar în grădină, la lumina soarelui? Dacă mă rupi, în câteva zile mă voi ofili.

            - Bine, floricico.  Dar ce te face așa frumoasă și deosebită ?

            -Soarele mă face să fiu aşa preţioasă şi frumoasă. De aceea e important ca eu să rămân în grădină şi să nu mă rupi.

            Fetiţa a ascultat de crizantemă  şi nu a mai cules nici o floare din acel moment. Ea  a înţeles cât de important este să lăsăm florile să crească în grădină şi să nu le rupem, căci altfel îşi pierd din frumuseţe.